M-am trezit într-o dimineaţă săptămâna trecută cu o stare difuză de nelinişte. Am respirat de câteva ori cu intenţia de a sta cu starea respectivă, să aud mesajul din spate. Când spun “am stat”, să se înţeleagă faptul că am reuşit să stau cu senzaţia din corp după ce am negociat cu vocea care îmi explica faptul că totul merge bine, că nu am motive pentru anxietate şi că e cazul să trec la următorul task. Să ridice mâna cel care nu mai are discuţii cu părintele interior !
Derulez înainte câteva ore, până în momentul în care mi-am dat seama că presiunea era legată de dificultatea de a alege ce curs de specializare să cumpăr (pe interior se discuta aprins : “poate un retreat e mai eficient”…sau “să continui cu o carte că am multe cumpărate şi cursurile sunt scumpe” etc., cred că se înţelege ideea). Am intrat apoi pe social media şi am vazut puţin mai clar cum s-a infiltrat nevoia de “repede, mai multe cursuri” într-un colţ de minte : la fiecare câteva posturi era o reclamă despre “cum să” faci ceva, mai repede şi mai bine care punea gaz bine de tot pe frica de a rata ceva (FOMO – Fear Of Missing Out). În momentul în care am văzut procesul mare parte din presiune s-a desfăcut şi m-am întors să citesc planul de dezvoltare pe care l-am construit pentru anul acesta.
O să sar acum de la povestea mea la conceptul de „Pop psychology” sau psihologia populară care a câștigat teren rapid, cu abordarea sa prietenoasă și accesibilă prin care preia concepte complexe și le simplifică, oferind soluții rapide și ușor de implementat pentru problemele de zi cu zi. Este atrăgătoare, deoarece promite îmbunătățiri rapide și mai are calitatea de a fi accesibilă, la câteva click-uri distanţă.
Aş putea spune mai departe şi că această tendinţă de fast psychology, pe care eu o percep că a furat lumina reflectoarelor, poate crea şi iluzia că orice simptom sau nevoie de creştere personală se poate rezolva repede, ca prin minune cu o anumită tehnică. Aproape că devine ruşinos să mai ai vreo problemă în marea asta de soluţii sau să spui că eşti în proces de psihoterapie de 2 ani.
De fapt, atunci când punem presiune pe proces nu avem răbdare şi dăm glas unei părţi mai mici, private în trecut de hrana emoţională adecvată, care îşi cere acum drepturile. Oricât de tentant pare să credem că se pot acoperi repede carenţele emoţionale care s-au format în timp şi au lăsat cratere, este important să înţelegem că aceasta este o iluzie şi că este nevoie să ne suflecăm mâinile ca să le vindecăm în modul potrivit.
Din experienţa mea personală, modul cel mai potrivit este procesul creşterii emoţionale autentice. În timp ce psihologia populară oferă un punct de plecare excelent și accesibil pentru explorarea interioară, adevărul este că creșterea emoțională autentică este o călătorie mult mai complexă și mai profundă. Creşterea emoţională implică dezvoltarea unei înțelegeri profunde a emoțiilor, gândurilor și comportamentelor, un proces care necesită timp, răbdare și, adesea, ghidare din partea unui specialist. Cred că nu am spus nimic nou, totuşi invitaţia mea este de a trece de la „ştiu” (am informaţia pentru că am înţeles ce am citit) la a integra informaţia, la a o trăi ; adică la a înţelege cum se aplică concret în viaţa ta, a sta cu emoţiile tale în timp ce aplici informaţia, a creşte rezilienţa în faţa procesului care rareori este liniar sau rapid.
Ghidajul din partea unui specialist îşi arată valoarea tocmai în acest proces de integrare a informaţiilor. O minte care a creat anumite mecanisme pe care le-a considerat foarte bune într-un anumit moment, are nevoie de un context de siguranţă emoţională şi de o oglindă bună (persoana care ghidează) pentru a putea vedea procesul din spatele trăirilor (cum leagă semnificaţiile şi cum procesează informaţiile) şi de a-l schimba. Este un moment de cotitură când găseşti persoana lângă care să te simţă atât de în siguranţă cât să îi permiţi să te însoţească în călătoria ta de creştere emoţinală.
Oare chiar am nevoie de lucru în profunzime ?
Răspunsul scurt este, depinde. Consider foarte valoros să poţi aplica tehnici care să te scoată din anumite situaţii. La fel de valoroasă este şi înţelegerea că o creştere de durată în calitatea trăirilor nu poate fi păcălită cu tehnici, ci are nevoie să fie construită cu răbdare şi măiestrie.
Vestea bună este că ambele călătorii, de scurtă sau mai lungă durată, încep în momentul prezent, singurul moment în care se poate manifesta puterea de a alege şi de a decide, resurse ale adultului care eşti. Orice abordare, de scurtă sau de lungă durată e valoroasă dacă înţelegi ce poţi obţine de acolo şi cum te poate creşte.
Îţi las câteva întrebări pentru explorare :
Ce cred cu adevărat că o să obţin de la un anumit curs de dezvoltare personală ?
Cum aleg felul în care mă cresc în present?
Aleg un curs după ce mi-am făcut un plan de dezvoltare sau mă las furat de multitudinea de reclame ?
Cum e pentru mine să am răbdare cu mine ?
Cum s-a simţit când am avut răbdare cu mine?
Să îţi fie de folos şi te aștept cu drag pentru o experiență de schimbare într-un mod autentic!
Irina, psiholog şi coach systemic
RO 
EN